Satul Cuhureștii (întîlnit și sub forma Cuhareuți sau Cuharevși) este atestat pentru prima dată într-un document din data de 20 decembrie 1437 într-o carte domnească de voievozii Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun în proprietatea lui Mihail de la Dorohoi.
La 17 octombrie 1483, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, satul Cuharești e menționat ca localitate de hotar cu Unchitești, a Principatului Moldovei.
Prin tratatul de pace de la București, semnat la 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hitin și Basarabiei/ Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformîndu-l într-o gubernie, capitala fiind la Chișinău.
La sfîrșitul sec. Al XVIII-lea, satul a devenit proprietatea boierilor Radu Bogdan și Dumitrache Mileghi. Bogdăneștii și Milegheștii vor stăpîni împreună Cuhureștii de Sus pînă la sfîrșitul sec XIX, de numele lor fiind legată creșterea și modernizarea acestei comune. Iaon C. Bogdan a fost cel care în anii 1849-1850 repară biserica de piatră, cu același hram Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, sfințită la 1874.
Ultimii proprietari ai satului au fost copiii lui Ioan C. Bogdan: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Pe vremea lui Vasile Bogdan (1859-1912) au fost deschise școlile primare de zemstfă la Cuhureștii de Sus (cu clasa de meserii, 1886), s-a construit clădirea școlii primare(1950), o moară, fabrica de cărămidă, ambulatorul și alte edificii importante, unele existente și astăzi.
Satul Cuhureștii (întîlnit și sub forma Cuhareuți sau Cuharevși) este atestat pentru prima dată într-un document din data de 20 decembrie 1437 într-o carte domnească de voievozii Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun în proprietatea lui Mihail de la Dorohoi.
La 17 octombrie 1483, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, satul Cuharești e menționat ca localitate de hotar cu Unchitești, a Principatului Moldovei.
Prin tratatul de pace de la București, semnat la 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hitin și Basarabiei/ Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformîndu-l într-o gubernie, capitala fiind la Chișinău. La sfîrșitul sec. Al XVIII-lea, satul a devenit proprietatea boierilor Radu Bogdan și Dumitrache Mileghi.
Bogdăneștii și Milegheștii vor stăpîni împreună Cuhureștii de Sus pînă la sfîrșitul sec XIX, de numele lor fiind legată creșterea și modernizarea acestei comune. Iaon C. Bogdan a fost cel care în anii 1849-1850 repară biserica de piatră, cu același hram Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, sfințită la 1874. Ultimii proprietari ai satului au fost copiii lui Ioan C. Bogdan: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Pe vremea lui Vasile Bogdan (1859-1912) au fost deschise școlile primare de zemstfă la Cuhureștii de Sus (cu clasa de meserii, 1886), s-a construit clădirea școlii primare (1950), o moară, fabrica de cărămidă, ambulatorul și alte edificii importante, unele existente și astăzi.
